În cartea mea “Don Juan şi ceilalţi”, acum 12 ani, am inventat voiajul de divorţ. Aşa că inelul de divorţ mi se pare logic Dar şi rochia, pantofii, buchetul de divorţ, domnişoarele şi cavalerii de onoare şi mai ales – nota bene – masa de divorţ. Neapărat cu dar.

Cred că trebuie să pun copyright la ce am scris , poate iese o piesă.

Verigheta nu reprezinta eternitatea.
Nici pomeneala. Verigheta reprezinta libertatea daruita constient in mainile celuilalt. Pe vremuri, sclavii eliberati primeau un inel – verigheta ca semn ca sunt liberi. Verigheta = un inel de lant. Era ceva simbolic.

La casatorie, sclavul proaspat eliberat daruia acest inel / verigheta celuilalt. Ii daruia ce avea mai de pret, semnul ca e om liber.
Ca fapt divers putem preciza ca gestul s-a raspandit in primele perioade ale crestinismului, inainte nefiind cunoscut.

Iar inelul de divort e ceva lipsit de sens, dupa cum vad eu divortul.
Dar cine stie ? Peste ani poate deveni ceva firesc; doar vedem atatea aberatii in jur. Una in plus ar trece neobservata.

P.S. Poate scriem împreună piesa!

De menționat și albumul ”Muzică de divorț” al lui Alexandru Andrieș
@Darael: pe unul din linkurile pe care le-am pus, originile verighetei sunt prezentate altfel. Probabil că sunt mai multe legende, Dumnezeu știe care o fi cea inițială. (Uitasem să spun că habar n-am care e originea verighetei, dar eu/noi sunt(em) la a patra! Toate pentru aceeași căsătorie! ) )
@Lucia: ne gândim, de ce nu?

http://giseleganne.com/
…sunt deja modelele…

Mă aşez la rând, până nu se lungeşte coada. Musai să prind unu’ (mai arătos!) să-l atârn în cui… aşa, ca pe-un “moş Niculae”. Pe peretele opus ăluia pe care-şi ţine (la loc de cinste!) Olteanca mea, făcăleţu’. Să fie paritate, de-aia!

Trusoul de divort va contine printre altele un memento al reprosurilor nerostite dar gandite , precum si necesara si previzibila sacosa cu boarfele de la mama ( a lui , a ei !?).
Inelul de divort , catusa si belciug , si-l poate aseza fiecare unde-l asorteaza mai bine si unde-l doare mai putin.
Cat despre rotundul-intreg al implinirii prin celalalt , paradoxul divortului este implinirea prin golire si robia neeliberarii…..
Cam pretios…..Trusoul de divort ar trebui trecut in contractul prenuptial sau nu ?

Broşa trece pe locu’ 2 sau 3 (cine ştie ce mai apare!)…i-a luat faţa inelu’ ăsta! Sau ideea! ” …fiindcă în evoluţia civilizaţională lucrurile sunt în proces de relaxare. Se va ajunge şi la extrema “ruşinii”, până a fi normală. Nu încă. Da’ până la “decenţă” (şi demontarea ei) s-a ajuns. Deja. Nu în sens rău, că n-ar fi bine. Deja se trec limite şi nu e nimica neobişnuit în asta… ” zice Darius!

Sunt căsătorit, deci sunt divorţabil!
Eşti căsătorită, deci potenţial divorţabilă!
Certificatul de căsătorie ar trebui să aibă pe verso şi formularul cererii de divorţ.
Bănuiesc că toţi suntem datori cu un divorţ pe această lume… unii nu se conformează şi intervine doamna cu coasa.

Bijuteriile Giselei Ganne sunt, sincer, remarcabile. Inelul cu patru găuri (asemeni boxului…) şi porumbelul alb m-au cucerit..
http://www.flickr.com/photos/39548982@N00/3442280784/sizes/l/in/photostream/

p.s. la coloana sonoră originală pentru piesă – nu mă uitaţi…

Iulian, inelul ăla cu mai multe găuri o fi pentru cei cu palmares bogat! =))

Mana, te aştept mîine seară la discuţia despre piesa Oanei. Desigur, dacă te interesează Iar dacă ai timp la prînz să vii pe la Uniunea Scriitorilor, mi-ar face mare plăcere să stăm de vorbă la o cafea.

Lucia, la prânz nu pot Dar încerc să particip mâine seară (sper să apuc să și citesc până atunci!)
Pentru cafea, trebuie să găsim noi o fereastră de oportunitate

Draga Mana, remarca mea era una constructiva deoarece apreciez oamenii inteligenti si aroganti, iar daca te-ai suparat nu e din vina mea, totusi apreciez “aroganta” de a nu ma lasa sa postez pe blogul tau.

Eu raman totusi la parerea ca oamenii aroganti, inteligenti, cu simtul umorului dezvoltat si care spun lucrurilor pe nume sunt cei mai valorosi intr-o societate corupta. Sper ca si persoana dumitale sa posede aceste calitati indispensabile unui om de referinta…..

JokeBox, nu mai știu la ce te referi. Poate mă ajuți
Dar, între timp, am introdus moderarea…

sunt un admirator al lui Victr ciutacu:))

Da, acum îmi amintesc. Dar nu este ok să postezi pe blogul meu comentarii la adresa lui. De-asta te-am banat. Câtă vreme respecți regulile mele (pe blogul meu), nu e nicio problemă. Îți aprob comentariile. Dacă ai ceva cu el, te răfuiești cu el pe http://www.ciutacu.ro, nu aici.

Ai dreptate, o sa ma comformez cerintelor imparatesei acestui blog…imi permit oare sa vorbesc asa?

se pare ca nu pot sa renunt la sofismul de care dau dovada, lucru care imi dauneaza in viata sociala, atat in plan profesional cat si personal, dar in viitor, dar de ce sa fac din asta o drama?…de aproape fiecare data la sfarsitul unui comentariu de genul asta imi prezint scuzele de rigoare, asa ca: Scuzati-ma dar eu am fost si bolnav cand am fost mic

JokeBox, între timp am desființat castelul
De asemenea, medicina a evoluat al naibii, de când erai tu mic și până acum. Ar fi de preferat să nu (mai) fii bolnav cât ești mare

Trusoul de divort trebuie musai sa contina o clanta. Unul ia bucata de pe fata, celalalt ce e pe verso. De unde si vorba “impartim clanta”

Am văzut mai sus o idee bună. De asemenea ştiţi că pe contractele de muncă la final apare fraza: pe data de … prezentul contract de muncă încetează în temeiul articolului … din Codul Muncii.
Ce chestie tare, merge şi în certificatul de căsătorie, nu ? Simplificăm trebile. Băgăm un art.55b şi gata.

Marian&Iulian, dar n-ar trebui să se facă în dublu exemplar certificatul de căsătorie (cu formularul ăla pe verso)? Fiecare cu exemplarul lui! =))

[...] trendy! // 21 July 2009 Dacă tot v-am obișnuit să vă spun care sunt tendințele în modă (ba un inel de divorț, ba o broșă pentru bărbați), pot eu să nu vă țin la curent cu ce mai e prin lume? Nu pot! [...]