Azi trebuia să merg cu Vlad la un film despre ecologie. N-am ajuns. De fapt, pentru că am întârziat suficient de mult, căutând loc de parcare, n-am mai intrat să vedem filmul. Am mers, în schimb, la Diverta și Altex. Eu mi-am cumpărat cărți, lui i-am luat un joc proaspăt apărut. Un joc care simulează viața, care te învață să-ți gestionezi bugetul, să-ți asumi responsabilități, să relaționezi, să te comporți în societate și în familie. Ajunși acasă, Victor mi-a zis să citesc pe blogul lui. Am citit. Apoi mi-am chemat copilul. L-am pregătit, i-am povestit, apoi l-am lăsat să vadă filmulețul. Pentru că mâine merge la școală și trebuie să fie pregătit. Să știe. I-am explicat și care-i poziția celui care jignește, și de ce nu se face așa ceva. Nici în viața particulară, nici în cea publică. Deși am mai avut discuția asta, e bine să insist. Pentru că asta nu întâlnește în jocul lui cel nou.

Vlad e un copil deștept. Care nu se șocheză la astfel de vești. A învățat că fac parte din regulile murdare ale jocului din afara casei. Și face distincția dintre ce e bine și ce nu e bine. Și știe că educația de acasă este determinantă. Deși e copil încă… Nu a împlinit nici 12 ani… Și mă gândesc că e mai bine să nu-l protejez aiurea sub un clopot de sticlă. Și mă gândesc că EL e copil, nu EBA, la 30 de ani, care, deși a șifonat cearșafurile din ceva paturi, se visează mireasă pură și albă și așteaptă să fie luată de-acasă de la tata… Cel care o protejează atâta, sfidând limita bunului simț, zâmbind hoțește, ca țăranii care au făcut un mișmaș, bucuros că a învățat-o să-și fure singură căciula și să (se) mintă, să fie cinică, să iasă ca păduchele-n frunte… Hmmm… cei 30 de ani de-acasă!… (Sincer, cred că sfaturile mamei sunt ignorate în ecuația asta sau lipsesc cu desăvârșire. Pentru că eu nu le văd transpuse în realitate!) Și mă gândesc că și Boc o avea ceva copii pe-acasă… Sincer, habar n-am! Poate că și copiilor lui le-o fi explicat (sau, poate, soția lui!) bârfele cu amantele – deh, gura lumii! Sau, poate, că așa se face în lumea adulților, așa e normal! Poate copiilor lui le-o fi spus el (sau, poate, soția lui!) că așa e bine să faci: să jignești, să-ți schimbi părerile după uitătura stăpânului care te ține pe-aproape… Dumnezeu știe! Să fie la ei, acolo!

[Update]: Deși nu mai folosesc messengerul de luni de zile, ci intru doar când și cât am treabă, azi am repetat testul pe care l-am făcut cu ocazia primei etichetări – ”tonomat”. Nu știu cum naiba dar, deși de azi dimineață sunt online și available, nimeni nu mi-a adresat niciun cuvânt. Nu sunt surprinsă, exact asta s-a întâmplat și data trecută. Nu sunt nici dezamăgită. Doar verific.

[Update - 22 iunie]: Constat că acesta este unul dintre cele mai citite articole de pe blogul meu. Așa că stimaților, dacă tot v-ați obosit să bateți cărările Internetului, am o mare rugăminte. Pentru ca oboseala să nu fie în van, vă rog să faceți o faptă bună. Alina are nevoie și de voi. Cum o puteți ajuta? Găsiți aici, la Iulian. Sau virați direct, în conturile astea, fără să mai pierdeți timpul.

Conturi:
a) Bancare: BRD sucursala Marie Curie
CONT RON: RO26 BRDE 441S V618 9773 4410
CONT EUR: RO95 BRDE 441S V618 9829 4410

b) PayPal: la Murfi.ro.

Categorii: Treburi împărăteşti