Ridzi în alb/negru // 28 July 2009
Nu despre scandal o să scriu. Nici ce, cum, unde, cine. Ci despre faptul că am urmărit, cu intermitența dată de plecarea în Mallorca, ce s-a transmis la TV legat de subiectul ăsta. M-a uimit, însă, evoluția personajului Ridzi. De fiecare dată, elementele de comunicare nonverbală mi-au spus mult mai multe decât textele prefabricate, lemnoase, recitate de ea la TV. Trec peste mimica pe care și-a stăpânit-o exemplar și peste privirea de cauciuc. Evoluția coafurii a fost surprinzătoare: de la celebrul ”coc” sau ce-o fi fost el, a evoluat la o coafură așezată, cuminte. Cu părul strâns, cum îi stă bine unei femei aflate într-un business oarecare. Dar despre coafurile din politică poate o să vorbim cu alt prilej. Că sunt multe de spus și acolo!
Spuneam mai demult că eu nu-mi pregătesc niciodată de cu seară hainele pentru a doua zi. Pentru că mă îmbrac în funcție de vreme și, mai ales, de stare. Ce-am observat la Ridzi? Pe lângă faptul că a afișat vreo 3 costume în toată această perioadă televizată (și, fie vorba-ntre noi, femeile, parcă sunt făcute de croitoreasa din colțul străzii - bătrânicioase, după modelele care se purtau acum 15-20 de ani!), variația de culori a fost, probabil, în ton cu evenimentul. La Comisie mergea sobră, în costum negru, în ziua în care a fost în redacția gsp și, apoi, la Antena 3, în prima emisiune, precum și ieri, și-a pus un costum mai naiv, deschis la culoare, cu gulerașe rotunjite și mâneci scurte. Trecând peste faptul că mie mi se par de-a dreptul nepotrivite mânecile scurte într-o apariție televizată (precum și la un anumit nivel de reprezentare), costumul deschis la culoare - să-l denumim alb – trebuia să transmită, probabil, nevinovăția. Pe când costumul negru trebuia să transmită sobrietate, responsabilitate, chiar asumare.
Singura apariție remarcată de mine într-un costum altfel, cel cu frunza de cânepă, cum zicea mai demult Chinezu, a fost la prima ei prezență în fața Comisiei, parcă. Dar și ăla e o combinație gri-negru… Dar, pe atunci, situația era indecisă…
P.S. – Nu știu dacă ați văzut aseară imaginile live de la plecarea sa din clădirea Parlamentului. Singură. Relativ grăbită. Deși se dorea fermă și demnă, umerii îi erau ușor trași în jos, corpul aplecat în față. Ca un câine alungat…
)
) În schimb, mi-a satisfăcut curiozitatea-curiozităţii, o poză pusă de Imperator în Anticamera pretoriană.
)