Jerusalem&Holy Land (3) // 30 August 2009
În ultima poză de la articolul precedent se vede o bucățică de biserică, imediat lângă Grădina Ghetsimani.
Este Bazilica Agoniei, numită și Biserica Tuturor Neamurilor/Națiunilor, deoarece construcția sa a fost finanțată de mai multe țări. Biserica a fost construită între 1920-1924 de arhitectul italian Barluzzi pe locul unde se aflau ruinele a două vechi biserici. Arhitectura sa îmbină atât linii tipice creștine(mai ales în vederea din față), cât și linii întâlnite la clădirile islamice (cupolele – vedere din lateral). Chiar la intrare, pe arcada frontală, este un mozaic care îl înfățișează pe Isus făcând jertfa suferinței. Sunt numai câțiva metri de la măslinul sub care se spune că a stat în ultimele ore dinaintea prinderii și până la intrarea în biserică…
În biserică se află și stânca agoniei, pe care Isus a stat în acea noapte, s-a rugat și a asudat cu picuri mari de sânge care au căzut pe pământ …
Stânca agoniei este înconjurată de o coroană de spini din fier forjat și, din loc în loc, crenguțe de măslin, după cum vedeți…
Dar ce m-a impresionat pe mine cel mai tare în biserică au fost ferestrele vitrate. Nu geam, nu sticlă. Alabastru.
Lumina pe care o lasă să pătrundă este filtrată în culori deosebite. Pentru că întreaga biserică este o continuă evocare a scenei agoniei lui Isus.
Tavanul este pictat în albastru închis cu auriu, dorind să înfățișeze cerul înstelat din noaptea în care a fost prins Isus.
Pe podeaua bazilicii, din loc în loc se păstrează fragmente originale din pardoseala bazilicii anterioare, protejate sub sticlă. Toată pardoseala de acum reface și continuă modelele mozaicului de atunci.
