@Mana: Nu ai ce argumente gãsi. Pentru cã regulamentele shcolare nu sunt nici bune, nici drepte! Daca îtzi iubesti CU ADEVARAT fiul, fii alãturi de el si luptã împotriva regulamentelor idioate! Eu nu mi-am iertat nici acum pãrintzii, si nici nu o voi face vreodata, pentru cã pãrerea mea (în materie de lungime a pãrului si nu numai) nu a contat vreodatã pentru ei.
P.S Profii sunt,în marea lor majoritate, nishte dictatori ratatzi.
PPS Nu sunt nici adolescent, si nici macar foarte tînãr nu mai sunt…

Pentru restul comentariului tău, voi reveni

“Instinctele individuale, pe de altă parte, trebuie să lase loc nevoilor de grup!” – spune Edward L. Bernays în “Cristalizarea opiniei publice”.
Foarte corect. In orice grup ma aflu, individualitatea mea se poate exprima atat de mult cat nu dauneaza grupului (suna democratic) la fel cum libertatea mea se intinde pana acolo unde incepe libertatea celorlalti. Nu e insa adevarat, cum afirma multi, ca binele societatii se obtine punand pe primul plan binele individului. In acest mod nu obtinem decat binele unor indivizi sau categorii de indivizi (cei care au castigat competitia – Vae victis!). Daca urmarim, insa, binele societatii, implicit vom obtine si binele tuturor indivizilor (sau, mai exact, a marii lor majoritati) ceea ce ar insemna ca avem o reala democratie, lucru care in momentul de fata nu se intampla nicaieri in lume. Si asta numai din cauza ca se prefera piramida ierarhiei generate de competitie in locul retelei specifice colaborarii. Poate ar trebui sa luam exemplu de organizare de la reteaua neuronala, cea mai performanta forma de organizare a materiei pe care o cunoastem. Si, ca veni vorba de organizare sociala si biologie, trebuie sa spunem ca mult trambitata descentralizare, favorabila tot acelora care se bazeaza pe “divide et impera”, este contrazisa de stiinta numita biologie. Se cunoaste ca organismele vii care au sistem nervos central sunt mult superioare celor care nu au asa ceva. Unora le convine insa existenta statelor “tip rama”, care la cea mai mica agresiune din exterior incep sa se zvarcoleasca haotic, incapabile de riposta. Nu mai e nevoie de state “cu sistem nervos central”, exista acum UE, exista NATO, nu ne mai trebuie state “primitive”, capabile de actiuni rapide si in forta. In plus, e mult mai usor sa pui mana pe niste bani care sunt langa tine, local, decat pe cei de la centru, deci iata si o motivatie posibila pt. sprijinul intern.

“principala satisfactie pe care o are individul din faptul că este membru al unui grup este aceea a vanitătii sale, a unui mai mare respect de sine.”
Nu pot spune ca sunt de acord. Mi-amintesc de povestioara plina de talc cu ruperea unui betigas si apoi cu incercarea de rupere a unui intreg manunchi si n-as zice ca pricipala satisfactie a apartenentei la un grup e gadilarea propriei vanitati. O fi si asta, dar in mod sigur in plan secund. Baietii din ghetouri (sa zicem din America de Sud) spun ca de apartenenta la o gasca sau banda depinde supravietuirea lor, si poate ca au dreptate. In SUA, cu toate legile anti-trust, tot se incearca asocierea in astfel de grupuri, nu datorita vanitatii, presupun. Crima organizata, sindicatele si alte forme de asociere din cadrul societatii au toate, desigur, motivatia puterii date de numar, nicicidecum a respectului de sine. Intr-o lume bazata pe competitie (inclusiv cea militara) puterea data de forta, bani sau cunoastere este absolut necesara daca vrei sa invingi, si trebuie sa vrei deoarece, de regula, invingatorul ia totul.
In final, se poate spune ca individualul e inferior colectivului atunci cand vine vorba de societate, atat de ea in ansamblu cat si de cei mai multi dintre membrii ei. Renuntarea la un pic de par sau la alte cateva elemente care tin desigur mai degraba de moda decat de individualitatea omului, consider ca sunt un pret mic platit, in raport cu ce se primeste in schimb. A purta plete, evazati, blugi, cercel in ureche, teasta rasa, tatuaje etc. tin oricum mai degraba de un comportament de turma care ne indeamna sa fim si noi, ca ceilalti, la moda, dacat de exprimarea propriei individualitati. Orice fiinta rationala, se poate individualiza in orice grup, nu datorita aspectului exterior (care poate fi comun) ci datorita cunostintelor si ideilor pe care le are in cap, ele reprezentand in mod cert esenta individualitatii umane. Caci, intr-adevar, “Nu conteaza cât de lung am parul/ Important e cât si cum gândesc.”

P.S.: E adevarat ca despre apartenenta la grup ati tot scris, si multe din cele scrise sunt foarte bune, dar atunci de ce acest “Uniformizare si depersonalizare”? Pare scris mai degraba prin prisma unui elev, decat din punctul de vedere al unui sociolog. Pe vremea cand eram eu elev si vedeam prin filme cum in unele inchisori americane uniforma puscariasilor era costumul de blugi (!), mi-amintesc ca afirmam cu totii ca, daca ar fi tot asa si uniforma noastra de liceu, am purta-o fara cracnire, ba chiar cu placere. Dar asa, cu asa “jeg” de uniforma, unii incercau sa “fenteze” punandu-si pe sub banca blugii in loc de pantalonii de uniforma, cei mai curajosi incercand sa-i imite. Cred ca realitatea arata ca si azi lucrurile stau la fel. Iata deci ca nu “uniformizarea”, nu “depersonalizarea” este problema, ci “a fi sau a nu fi la moda”. Daca suntem toti la fel imbracati, dar conform modei, nu mai e uniformizare si, desigur, nici depersonalizare. Toata lumea arata la fel (dar bine!) si totul e ok, pentru ca asa vor oamenii. Ceea ce creeaza de fapt nemultumire este ceea ce poate fi considerat “constrangere” sau “impunere”, care declanseaza, mai ales in cazul adolescentilor si al tinerilor, o reactie de respingere si de rezistenta.

Fiara.