Ratonul Iscoditor // 29 October 2009
De vreo două zile, îmi vine trafic pe blog de pe nuclearrr… M-am dus să văd ce s-a întâmplat. Ah, m-a adăugat în blogroll, deci e firesc să am trafic de-acolo. M-am apucat să citesc. Am făcut ochii maaaari-mari. Și-acum vă voi spune o poveste.
Acum doi ani și ceva, când eu n-aveam blog, dar aveau alții, am descoperit - pe o platformă acum aproape abandonată, weblog – un blog: al Ratonului Iscoditor. Nu știu cine era, dar acolo se întâmpla ceva. Autorul scria foarte bine, avea un stil aparte, cu o construcție a frazelor deosebită, era o persoană cultivată, citită - am văzut asta din limbaj, din subiectele abordate – , știa să fie interactiv. Acolo am descoperit o lume. Un om cald, deși, probabil, era în vreun business, căci avea o astfel de atitudine. Elevat, glumeț, sensibil, tandru, copilăros uneori. Acolo l-am descoperit și pe Darael. Cum i-am găsit și pe alții în blogroll. Intram zilnic și citeam. N-am comentat niciodată dar, pe undeva, era blogul meu secret, de suflet. Și-mi amintesc cu plăcere perioadele în care Ratonul publica poezie.
Ei, bine, la un moment dat, blogul a fost parolat. N-am mai putut să intru, să citesc. Asta e! – mi-am zis! Fiecare știe ce face, are propria motivație. Am acceptat (m-am resemnat, mai bine zis), dar cu mare părere de rău.
De ce v-am spus povestea? Pentru că azi, citind la Nuclearrr, am avut un deja-vu. Același stil, același elitism, de parcă Ratonul de-atunci ar fi cel care scrie și aici. V-am zis, habar n-am cine e, dar am o dilemă. L-aș pune în blogroll, doar că nu vreau să fac o gafă. Unde să-l trec? La Cavaleri? La Domnițe?
) Şi’n zi de azi, cum îi văd silueta în capătu’ holului, cum îmi fac de lucru cu legătura de chei… 
)
