Ma gandesc foarte des la faptul ca sunt unele lucruri despre care as vrea sa-i vorbesc fiului meu, atunci cand ar putea sa inteleaga mai bine.
Despre ele scriu pe blog, ca sa ne amintim in viitoarele lectii, atunci cand si varsta o sa permita. Totusi, sunt unele despre care evit sa scriu, tocmai pentru ca nu as vrea ca la un moment dat sa vina cineva si sa-l puna la zid, din diverse motive, numai pentru ceea ce mi-am propus eu sa-i povestesc.

Ieri as fi vrut sa scriu despre Trasnea si Ip, dar am renuntat sa mai pun acest “semn de carte” in blogul nostru. O sa incerc sa-mi amintesc fara ajutoare…..

fratele mai mare sîntem noi; iar ochii lui, retinocitele, sînt semenii noştri; se întîmplă aşa pentru că noi o vrem, pentru că noi ne “oferim” de bună voie; hai să o recunoaştem, ne place să fim fratele mai mare …

Și toate urmele pe care le lăsăm, ca melcii, pe net, pot fi folosite. Odată ce-am dat publish, nu mai putem lua înapoi ce-am scris…
@doctorultau, mă refeream la ce-am văzut aseară și în toate cazurile vânturate la televizor. Totul se bazează pe interceptări. Pentru că am lucrat în telecom muuulți ani, știu că absolut totul se stochează automat. Și se păstrează (avem și lege pentru asta). De aici până la a se tria, scoate din context și legate într-o poveste e doar un pas.

“Mai clar ca oricând, conștientizăm că o glumă sau un joc de cuvinte pot fi folosite împotriva noastră.“

Americanii, nişte democraţi şi oameni liberi (cândva) au introdus o metodă pentru a-ţi reaminti mereu acest lucru. Am văzut (auzit) cu toţii în filmele americane fraza repetată cu obstinaţie, atunci cînd cineva este arestat: tot ce spui poate fi folosit împotriva ta.

Şi după cum spuneam, era o vreme cînd erau sinceri.

Așa este. Din păcate, în țara asta tot ce spui poate fi folosit împotriva ta nu neapărat în situația unei arestări, ci și pentru discreditare… Se strâng și se folosesc la momentul oportun.

D`aia ziceam eu că “verba volant, blogul manent“. Ştiu bine în ce m-am băgat.

”Din păcate, în țara asta tot ce spui poate fi folosit împotriva ta nu neapărat în situația unei arestări, ci și pentru discreditare… Se strâng și se folosesc la momentul oportun.”

Total de acord. Mi s-a întâmplat să primesc citate proprii de acum 6 ani postate pe Internet, cu menirea să mă demonteze. E incridibil ce poți găsi în această mare ”arhivă” numită Internet.

Cât despre Big Brother sau ”bărbații cu ochi albaștri”, cred că ne-am comformat cu ideea sau poate că nici nu îi dăm prea mare importanță. Asta până când ne va afecta în mod direct, bineînțeles.

Stai asa ca inca sint la faza de calibrare etichetele RFID. Dupa care chiar ca pa-bonjur libertate, orice obiect vindut va avea un cod propriu si va fi inscris intr-o baza de date virtuala, putind in orice clipa sa fie identificat chiar daca ai plecat cu el din magazin. Etichetele astea sint ca niste mici emitatoare.

A fost un mare scandal cu rafturile care aveau implante camere aproape invizibile, care filmau toti consumatorii care alegeau un anumit produs. Treaba asta s-a petrecut la Wal-Mart cu Gillette, de fapt Procter & Gamble e principalul sponsor al acestui proiect, Gillette fiind brand al lor. Tot ei au comandat un studiu de piata pe tema etichetelor RFID, iar studiul a relevat in linii mari urmatoarele: consumatorilor nu le place deloc ideea asta si majoritar o resping. In acelasi timp insa acelasi studiu a mai aratat un adevar ingrijorator: oamenii nu au cum sa se opuna acestui sistem si nu au ce face impotriva lui.

Ce zic eu aici poate parea paralel cu postarea, insa exista un punct comun: libertatea individului.

Mi-a placut foarte mult Palatul Viselor de Ismail Kadare. O carte cu atmosfera sumbra, asa cum numai tristetea pierderii libertatii poate sa fie.

http://www.bookblog.ro/x-gabriel-mirea/palatul-viselor/

[...] Cu multă scârbă şi deteşare, o poveste de viaţă cu Big Brother [...]

Mi-ai “citit” gândurile, Mana..
Unica și cea mai pregnantă senzație pe care o am este aceea de dezgust TOTAL..un deja-vu de-un cinism revoltător..încă-mi amintesc cum eram nevoiți să vorbim în șoaptă (pe vremea studenției),deoarece ȘTIAM că eram ascultați prin interfonul căminului de către secretarul de partid al facultății.
Încă ceva: mi-e teamă doar de DUMNEZEU.

am urmărit şi eu emisiunea de aseară, de la Antena 3 a domnului Gâdea;

clar că mi s au părut în plus turcescu şi patriciu, primul fiindcă arăta precum un crevedia când ciufut când ciufulit, pe alocuri cu tendinţe de cufureală IAR cel de al doilea nu cred că era cazul să fie luat exemplu drept afacerist persecutat, chiar dacă o petrecut pe la cercetări penale o noapte…

Nu spun asta ca să crezi că sunt de acord din admiraţie tâmpă cu tine sau cu Mircea Badea, dar sunt de acord cu multe din opiniile voastre iar Turcescu a făcut doar „logoree” – cu partea paharului pe care doar el, şi încă vreocâţiva smintiţi, o vede/ văd plină în ţara asta – fără să aducă măcar un exemplu în acea parte de sfert a paharului sau acele puţine infime picături prezente în pahar;

Nu mi place nici sov dar nici ăia ca el, iar cei deja menţionaţi nu sunt departe ca şi concepţii de “clasa politică” încuibată după 89; de aceea nu le voi plânge de milă indiferent cât de mironosiţe vor apărea la tv; atât în politică dar mai ales în afaceri cine pozează în virginitate este fie impotent cerebral fie apare atât de atins de patima unei vanităţi vecină cu delirul paranoic al victimizării… ceea ce este valabil şi pentru unii jurnalişti care fluctuează între a fi acizi de dragul unui ţel care până la urmă îi reşapează sau a fi !!!culmea!!! apoi echilibraţi ori brusc aduc speranţa împăcuirii sfârşind în lamentări ale eului pitit „supt” fusta „vremilor”…

faptul că marinaru este acum la putere, încă, şi are pârghii fiind intangibil ci doar decât cu critici deranjat pe alocuri şi care atâta vreme cât nu au un concret al schimbării nu vor fi de nici un efect, nici măcar agasant NU îl face cu nimic mai diferit de restul “clasei politice” care s a îmbuibat rocadizant – deloc reciclativ, că doar nu or fi atât de proşti să facă după voia „pulimii” – în 20 de ani de aşa zisă democraţie, azi cu tot mai coerente accente de demonocraţie…
aprioric pregătiţi înainte de 89, apoi moşiţi de iliescu, adoraţi de uie, sprijiniţi de sua şi mereu cu noii stăpâni în spate au executat dar s au şi îmbuibat care mai de care în vreme ce naţiunii i au dat o vreme – nu prea lungă aşa ca să nu se obişnuie şi să nu ceară când nu or mai vrea să deie – „democraţia” lu circ şi pâine;

acum nu mai este aceasta ci s a iniţiat demonocraţia biometrică a lu marinaru – care nu doar că are ordin să fie „big brother” ci s a şi pliat (dintr o plăcere diabolică de a fi în aceeaşi măsură sclav al lor şi stăpânul absolut al ţării, promovând un altfel de pilat/ iudă stăpân săvârşită în laboratoarele noilor stăpâni) cel mai bine pe această voinţă nou ieuropeană de a fi el iluminatu de serviciu al ţării
TOTUL
sub vaga şi deşarta frământare a „opoziţiei”, „analiştilor”, „sindicatelor”, „afaceriştilor de orice culoare sau opţională politică”, „societăţii civile”, parte din „preoţime”, „parte din presă” – aia care ne dă toc zoaie până oprim şi ajungem să ţinem tv ul de bibelou în casă –
care îşi exercită acelaşi profil de marionetă după tipologia pilat/ iudă pe o cazuistică convivă /în conivenţă cu voinţa ieuropeană şi femeistă…

iar parte din naţiune, încă le mai crede vânzolelile, certurile, contradicţiile, ba chiar încă mai savurează injuriile or calomniile reciproce de chipuri cioplite care sfârşesc înaintea Justiţiei după care nu se mai aude nimic sau intermitent după caz sau după interese de conflicte…

ei, între ei nu au cum să se urască, de praf în ochii „pulimii” doar din vreme în vreme ies ciclic şi se „confruntă” ori „înfruntă” cu o înverşunare demnă de ridicolul unui film cu ticăloşi pentru proştii care îi şi cred…

în fapt cred că tot circul şi pâniea de până azi au fost bine „lucrate” în contextul măreţului laborator al unei istorii ale căror oculte nu le vom afla decât poate la Judecata de Apoi, acolo unde nimeni nu mai poate fenta pe Dumnezeu… iar acum pentru finisarea finală se grăbesc multe, unele pe care le vedem fie de anul acesta fie de la 1 anul viitor; de aceea era nevoie de un marinel aparent jucător, dar el săracu este un executant de lovituri libere, la sugestia ieuropei şi a femieiştilor, bucurându se de laudele unui perez care clar că nu vine în zadar printr o ţară considerată coruptă şi adusă la bir, robie şi exil…

să nu uităm declaraţia apreciativă DAR absolut interesată a lu perez la adresa lu marinelu atunci când o venit în vizită la ăsta fără şuviţă dar cu dalilă de buZău (probabil să i mulţumească pentru terenul de antrenament din braşov –oraşul unde ciudat s au tipărit cartele de raţionalizare a hranei ca pe vremea războiului, unul, care nu i al nostru, în care marinaru ne ar băga bucuros dar fără să întrebe ţara dacă vrea)

să nu uităm declaraţiile când apreciative ale comisiilor uie la adresa măsurilor sub obligativitatea de la femeiştii „lu peşte prăjit” când depreciative la adresa justiţiei şi economiei, dar fără vreo presiune relevantă de schimbare a ceva în conjunctură…

era mare nevoie de acest ipochimen, marinel fără nici un scrupul şi adânc resentimentar faţă de România şi persiflator către românii care i au cerut socoteală – pentru bir, robie şi exil – să facă transferul de la pâine şi circ la demonocraţia sugerată de azi…

naţiunea română este cumva prinsă între scandalurile care fie vremelnic şi mereu după dictarea contextului apar la intensitate progresivă fie sub forma cu scandal balcanic al acestor arestări, unele mai ridicole decât altele, dar mediatic sub puternice explozii de isterie, măsurile de austeritate – care asasinează bebeluşi la / în maternităţi, lasă români să moară în stradă, lasă ţara fără medici –mai mult sistemul demonocratic le facilitează exilul -, dar şi fără românii care încă se pot opune prin profesionalism, cinste şi demintate amatorismului din contextul confiscat şi controlat de „clasa politică”&com, îngenunchiază pensionarii şi mai ales nu dau nici o şansă tineretului ţării de a vrea să facă treabă pentru România şi nu să aibe pregătită „raniţa pentru alte graniţe” la uşă mereu, ŞI, cea mai perfidă antinaţională demagogie, cea mai făţarnică şi inumană minciună repetabilă, cea mai amăgitoare sugestie a „democraţiei” prin rocadizare şi mai ales cea mai mare slugărnicie înaintea noilor stăpâni cărora NU le pasă de România decât prin prisma sugerată a intereselor lor…

de asta am ajuns să nu mai deschid decât rar tv ul ca să văd ce??? nişte ipochimeni care nu fac altceva decât să fie actorii unor laboratoare unde se săvârşesc scenarii, unul mai utopic decât altul, DAR culmea mereu aplicate României, fie că vrea fie că nu vrea, deoarece „clasei politice” oricum nu i pasă…

iată un triumvirat al „demonocraţiei” care cred că le a ieşit de minune
marinelu refuză un referendum în privinţa biometriei – ce insidios este sugerată prin eRomânia – , apoi vine obligativitatea cardurilor medicale cu cip de supraveghere a mişcării întregului ţării, apoi ca să nu se observe dăm cu scandal, lovim cu bir, lovim cu robie, lovim cu exil întocmai ca ţara să fie derutată, năucită şi dezarmată şi să nu observe micile mari subversiuni ale sistemului… astfel că din nume de botez am ajuns cnp, adică numere şi numa buni de scanat ca vitele, ca alimentele sau ca jucăriile…

[...] comentariu la un articol despre Fratele cel Mare [...]

iertare de comentariu, dar
1. TV-urile, y compris A3, parca sunt purtatorii de cuvant ai Procuraturii, asa de entuziasmata era d-soara citind si citand din memroe ceea ce i-au turnat in ureche (se vede ca si in cap) ‘sursele ei judiciare’. era bucuroasa foc, poate de aparitia la ora de maxima audienta sau de prezenta lu’ don derector Gadea, ca am crezut o clipa ca distinsa jurnalista face parte din echipa acuzarii…

2. poporul la randul sau, redus ca in vremurile cozilor la taka-muri la reflexele primare, juiseaza fericit la aceste spectacole. Sunt absolut convins ca la fel ar (va) casca gura si la arestarea lui Basescu…clatinand de asta data capul in directie inversa, confundand iarasi intelepciunea cu parkinsonul.

cat despre Big Bruta, trebuie sa ai deschise portile libertatii, de la cele simple si firesti pana la adancimile mistice, pentru a intui macar unde duce povestea…

Cuba. S’ar putea să funcţioneze după principiul “primul venit, primul servit”. It’s now or never.
Anyway, rămâne cum am stabilit: fugit de acasă!

coincinenta sa nu … acum cateva zile am inceput sa recitesc cartea. online…
si nush de ce tot compar situatia de azi,cu ce era inaintede ’89 … si cu ce spune orewll…
ale dracu’ de multe asemanari…

Si cam ce ai avea de pierdut ?

Mi să’m pare mie ori vă daţi la monitoarele noastre, Mărită?

stiu c-am sa mi-o iau dar zic: si daca m-asculta ce? si daca imi fac dosar ce? ma vor santaja si ma voi retrage sau… colaborez. simple as that

[...] Mana: Fratele cel Mare stă cu ochii (și) pe tine [...]