وسيم العلو // 14 March 2010
Aham. Ați priceput tot. Ca și mine, de altfel. Sunt multe zile (poate săptămâni) de când cererea de perietenie a lui وسيم العلو stă și m-așteaptă pe Facebook. Nu-mi place deloc Facebook. Nu socializez, nu mă bag în seamă. Intru din joi în Paști, aprob, rejectez ce-o fi de aprobat sau nu. Nu-i cunosc pe mulți dintre noii mei ”prieteni”. Nici n-o să-i cunosc vreodată. E drept că mi-am regăsit și vechi colegi, cunoștințe. Sau m-au regăsit ei. Și m-am bucurat. Dar pe وسيم العلو nici măcar nu știam să-l/s-o pronunț. Habar n-aveam ce-o fi: femeie, bărbat sau din ce țară. M-am dus pe peretele său să văd. Dumnezeule, eu știu să citesc numai de la stânga la dreapta, nu și invers! Am ignorat cererea sa o vreme dar, de câte ori intram în contul meu, făceam curat și o lăsam acolo. Poate, cine știe, m-oi lămuri ce-i cu persoana asta! Poze n-am să se hlizească, de scris nu scriu, de răspuns nici atât… Ce i-o fi venit? Cum o fi ajuns la mine? Azi am dus treaba până la capăt: cu Google translate, să detecteze limba în care e scris. Ei, bine, arabă. Și e un el. Îl cheamă Wasim. Înălțime, adică. (Dar nu bag mâna-n foc că e corect!) Are 6 fete frUmoase în lista de prieteni și cam atât. Și a făcut ceva școală de doctori, intuiesc eu… Dar asta nu mă face să-l accept în lista mea… De ce-aș face-o?
P.S. – Până și wordpress e derutat și amestecă, în titlu, data postării cu numele ăla…

